Așezat pe Istorie - banca în formă de carte în lanțuri de la British Library

Sculptura asta este probabil unul dintre primele lucruri pe care le-am observat în British Library. Pare acasă la ea acolo, deși nu aveam nicio idee care este semnificația ei până am căutat azi pe Google. Pe Wikipedia zice că „această lucrare, cu bila și lanțul ei, se referă la carte ca un răpitor al informației de care nu putem scăpa”.

Explicația asta are probabil la fel de multe înțelesuri ca o carte întreagă, sincer. E o poveste într-o propoziție. De cine nu putem scăpa - de carte sau de informație? Dacă nu putem scăpa de carte, de răpitor, o fi pentru că noi suntem informație? Sau dacă de informație nu putem scăpa, o fi pentru că trebuie să o înfruntăm? Ce fac eu aici e fix analiză literară, dar vedeți la ce mă refer?

Și dacă tot suntem la acest subiect, din 2020 am uitat să observ câți oameni citesc în tren. Azi am văzut cel puțin trei oameni citind, doar în scurtele pauze în care îmi ridicam și eu ochii din cartea mea. Unul dintre ei, un tip alb, citea „Omul Invizibil” de Ralph Ellison. Iar eu citeam „Open Water” de Caleb Azumah-Nelson. Citiți-le pe amândouă și veți înțelege de ce e important.

Scrisul este un fel de a împărtăși o experiență, iar cititul este un fel de a o trăi.