Cartea asta este atât de problematică

Mi-am dat seama că n-am trecut niciodată printr-o fază a poveștilor de dragoste realiste YA. Am trecut de la vampiri și fantasy direct la realism sumbru practic. M-am uitat la o grămadă de filme cu adolescenți, dar niciodată nu am citit John Green, de exemplu. Sau „Cabina de săruturi” (The Kissing Booth - vai ce traducere!). Să nu uităm că la 13 ani îmi displăcea tot c e era popular.

Așadar, iată-mă la 21 de ani, lucrând pe disertația mea la Literatură Engleză, citind acest rom-com cu adolescenți pentru că Beth Reekles avea 15 ani când a postat cartea asta pe Wattpad și i-a fost oferit un contract de publicație cu Penguin la 17 ani.

Sunt 100% convinsă că la 13 ani aș fi adorat-o. Are băieți simpatici, scene de makeout scrise bine (singura traducere pentru „make-out” la care mă pot gândi este „mozol”, un cuvânt oribil), și niște dramă. 10/10 le-aș fi zis tuturor prietenelor mele să o citească. La 21 de ani, în schimb, mi se pare atâta de problematică. Băiatul de care e îndrăgostită protagonista este extrem de toxic iar comportamentul lui este foarte discutabil. Faptul că protagonista ascunde toată treaba asta de prietenul ei cel mai bun este o idee oribilă. E plin de standarde duble peste tot. Dar trebuie să recunosc că m-a prins și că sunt deja la jumătate.