Citesc o carte frumoasă

Mintea mea nu e nicicum în starea ideală pentru citit, dar mă forțez. E un medicament pentru mine. Cartea asta este atât de frumoasă, scrisă atât de atent. E ca o îmbrățișare. E confortabilă. Ascult melodii lente și afară plouă.

Am făcut o pauză de la citit să mai ajut puțin la organizarea listei de voluntari de la graniță (de asta mi-am pus și laptopul în poză). Mă bucur că pot să joc un rol, oricât de mic. Și cu o carte lângă mine, îmi pot reîncărca bateriile puțin.

Porbabil ce-mi place cel mai mult la „Open Water” este că e scrisă la persoana a doua. Măcar câteva momente, cât timp citesc, nu sunt eu, sunt altcineva. O distragere foarte binevenită. Totuși, trebuie să mă concentrez la ea dintr-o perspectivă literară. O citesc pentru disertație, așa că nu mă pot lăsa dusă de ea. Dar vreau să mă întorc la ea și să o citesc pur și simplu. Într-o zi ploioasă. În timp ce ascult muzică lentă.