Viața unui lucrător de tineret - plină, obositoare, dar cu recompense pe măsură care fac totul să me

În aceste două săptămâni, zilele mele încep pe la 8. La ora 10 sunt deja la Centru. După masă, încep să apară tinerii și facem diverse - ateliere, discuții, activități interculturale, dar și muzică, jocuri sau... basket. Ziua se termină pe la 10 sau 11 noaptea, după ce ne gândim la planuri pentru ziua următoare (de asta am și uitat să postez ieri).

Sunt obosită, dar fericită. E obositor să-ți potrivești energia cu tinerii, să te gândești tot timpul, să fii acolo pentru ei. Totuși, e doar o oboseală fizică pe care o poți repara cu niște somn, cafea, și câteva ore de citit. Dar mai mult decât obosită, mă simt fericită. Satisfacția de a fi făcut ceva bine. Ideea că sunt una dintre persoanele care îi spun unui tânăr că este suficient de bun. Îi ascult atunci când se deschid. Știu că într-o zi poate își vor aminti exact ce le-am zis. Iar asta mă ajută să mă reîncarc.