Și mai multe romane detective*!

*Mi se pare puțin ciudat că în Română se numesc romane polițiste. În foarte multe dintre ele e vorba, de fapt, de detectivi particulari, amatori sau oameni care fac muncă de detectiv din întâmplare, iar „poliția” în sine nu joacă un rol foarte important.

După o grămadă de victime femei și detectivi bărbați, a venit în sfârșit vremea pentru o femeie detectiv particular (nu le includ aici pe Judith Lee și Margaret din „Henry Dunbar” pentru că ele nu lucrează oficial ca detectivi). Faceți cunoștință cu Cordelia Gray în „O meserie nepotrivită pentru o femeie”.

Deja pot să citesc doar suspicios și am ajuns să pun la îndoială fiecare detaliu din carte. Ceea ce nu e ceva rău pentru un cititor profesionist, dar e posibil să analizez puțin cam prea mult. Detecția este matematică. N-am fost eu mereu cea mai bună la Mate, dar mi-a plăcut tot timpul modul ei de gândire. Astfel pot să accesez ușor arhiva personală și să-mi folosesc skill-urile pentru a înțelege textul mai bine. Cititul devine un joc - e plăcut și îți ține mintea activă. E un mod mai interactiv de a citi.

Am folosit 6 termeni cheie aici: cititor, detecție, timp, arhivă, text, și joc. Acestea sunt cele mai importante elemente pe care le discutăm în relație cu ficțiunea în general la acest curs (da, este nevoie de detecție în tot ce ține de literatură dacă vrei să fii un cititor profesionist). Cititul e o artă iar scrisul este calculat. V-ați gândit vreodată la asta?