1800 - Feminism sau Misandrie?

Azi voi vorbi despre cărți pe care le-am citit sau le citesc. Acesta este primul meu articol de acest gen și încă nu știu dacă va fi unul bun sau nu. Așadar, vă rog din suflet lăsați-mi un feedback pe undeva. Aștept păreri, sugestii, obiecții sau nemulțumiri în comentarii sau mesaje private. Și vă rog, țineți cont că nu am (încă) niște cunoștințe prea vaste de critică literară, deși am mai citit una-alta și că nu încerc în niciun fel să mă cred mai bună decât clasicele Jane Austen sau Elizabeth Gaskell.

După cum poate v-am mai zis, mă consider o cititoare „analitică”. Mereu când citesc o carte mă gândesc la tot felul de conexiuni și background-uri și încerc să înțeleg cât mai bine personajele și autorii, leg elemente din biografia autorilor cu personajele și așa mai departe.

Acum citesc Emma de Jane Austen (în timp ce pisica doarme pe mine), iar anul trecut, tot pe vremea asta citeam North and South de Elizabeth Gaskell. Margaret, personajul principal din North and South, m-a fascinat atât de tare încât a devenit punctul de pornire pentru atestatul meu la limba engleză. Cum am lucrat pe atestat, am început să o cunosc pe Margaret atât de bine încât m-am trezit comparând-o cu Emma. Fetele au vârste relativ apropiate (19 și 21 de ani), iar cărțile din care au ieșit ele provin din perioade apropiate (1855 și 1815).

Să vă zic ce m-a făcut pe mine să încep să scriu despre cărți.

Margaret și Emma, deși au apărut de mai mult de 160 de ani, par a fi cele mai actuale fete. Scoțându-le puțin (mai mult) din context, le pot vedea savurând un ice coffee la Starbucks în mall și bârfind despre cum se dau la ele John Thornton, respectiv Mr Frank Churchill. Acum luați oricare din aceste fete și puneți-le înapoi în carte. Comportamentul lor, văzut mai ales prin prisma modernității, este unul pe care mulți, prea mulți oameni l-ar detesta. Nu știu încă schimbările care vor apărea în comportamentul Emmei până la finalul cărții, dar despre Margaret pot spune sigur că până la final ar putea fi considerată o emblemă a femeilor puternice. Dar, mi se pare că dacă nu ar fi existat câteva evenimente cu un super impact emoțional asupra ei, nu ar fi ajuns niciodată așa. Repet, nu știu ce mai urmează să pățească Emma, sunt abia la jumătatea cărții, dar în acest moment e ceea ce internetul ar numi „basic white girl”.

Și aici vine întrebarea… Feminism sau Misandrie?

Nu am să discut deloc despre ideea ambelor personaje de a nu se căsători niciodată. În schimb, nu pot să nu fac legătura cu fetele din ziua de azi care sunt criticate absurd de mult dacă decid să pună pe primul loc o carieră sau care pur și simplu nu își doresc să fie legate prin acte de cineva. Emma a apărut acum 200 de ani setată pe ideea că nu își dorește niciodată un soț, și totuși în ziua de azi să rămâi fată bătrână e păcatul păcatelor. Ba mai mult, Emma și Margaret se consideră prea superioare pentru a fi mulțumite de vreun bărbat pe care îl cunosc, iar aici, cred eu, că trec ele limita dintre feminism și misandrie. Și tot aici mi se pare că trecem și în ziua de azi limita dintre feminism și misandrie. Mai mult decât feminism și misandrie, aici e vorba despre limita dintre a te cunoaște pe tine și superioritate.

E bine să ai o imagine bună despre tine, poate acesta e cel mai important lucru. Clar cel mai important lucru este să te pui pe tine pe primul loc fie că ești femeie sau bărbat. Dar ce mi se pare mie că lipsește, și văd că e o nevoie care există de vreo 200 de ani, este un mod prin care să îți recunoști valoarea și să o scoți în evidență, fără a-l face pe cel de lângă tine să se simtă mai puțin bun. Și Emma și Margaret au o părere extraordinară despre ele, și alții au păreri foarte bune despre ele, în schimb părerea lor despre alți oameni…

Am fost și eu mult timp la fel ca ele. În generală mă credeam ferm superioară colegilor de clasă. E drept, din punct de vedere al notelor, chiar eram. Din cauza asta am mâncat la bullying de număram zilele până se termină clasa a VIII-a și pot să încep de la zero într-un nou colectiv. Cu timpul, m-am maturizat, am cerut feedback de la oamenii care-mi erau apropiați, mi-am făcut liste cu comportamentele mele toxice și am lucrat să le îndrept. Anii de voluntariat au ajutat și ei mult. Nu zic că m-am vindecat de superioritate și aroganță, mai am momentele mele de Divă. Și știu că nu sunt singura. Am observat deseori că fetele (și unii băieți) care au o imagine bună de sine, trec în extrema „Margaret - Emma”.

Mă întrebam mai demult oare când s-a ajuns la concluzia că băieții trebuie să trimită primii mesaj? Practic, când s-a decis că băieții ar trebui să fie cei care se umilesc și care riscă un refuz? Probabil una din surse e ideea că băieții nu au voie să simtă, să plângă, să sufere etc. Dar cred că și problema imaginii de sine care duce la superioritate și misandrie a avut de-a face cu nașterea acestei practici misandre. Iar „când”-ul meu a ajuns până acum la 1815 când a fost scrisă Emma, dar am senzația că practica e mult mai veche.

Sunt curioasă oare ce le-a făcut pe Jane Austen și Elizabeth Gaskell să construiască niște femei care, deși sunt foarte faine în multe contexte, suferă de superioritate? De ce nu puteau fi doar o tânără puternică și altruistă - Margaret sau diplomată și inteligentă - Emma? Bine, întrebările sunt retorice. Înțeleg conceptul celor două personaje și mă tem că cele două autoare au făcut o greșeală pe care o repetăm și azi, după mai mult de 200 de ani. Încercând să dăm un exemplu de feminism, ajungem la misandrie. Încercând să ne promovăm pe noi înșine, ajungem la superioaritate.

Ce mi se pare cel mai trist e că nici măcar azi nu putem începe să lucrăm la aceste detalii, pentru că asta sunt limitele, niște detalii. Încă nu am învățat să ne iubim pe noi. Încă nu am învățat de ce suntem capabili ca oameni (femei sau bărbați). Încă nu am învățat să ne apreciem calitățile. Încă nu am învățat să ne punem pe noi înșine pe primul loc.

Cum să învățăm să îi apreciem pe alții?

***

Misandria (din greaca veche μίσος / misos — „ură” + ἀνήρ / anếr — „bărbat”) este o atitudine de ură, aversiune, ostilitate sau dispreț față de persoanele de sex masculin.