Bibliografia Blestemată

Iată-mă din nou aici, față în față cu cel mai mare dușman al meu: BIBLIOGRAFIA.

Minunatul meu eseu despre Frankenstein e gata. Sunt tare mândră de tot ce am scris. Curge perfect de la un paragraf la altul, de la o idee la alta. Am făcut atât de multe cercetări și am folosit atât de multe citate de la atât de mulți critici. Mă simt de parcă aș fi expertă în acest roman.

Dar toate visele mele dulci s-au spulberat după ce am scris acest cuvânt: Bibliografie. Toate acele articole pe care le-am citit trebuie puse în listă. Nimic complicat, nu? Nu, până nu ești prins într-o lume a edițiilor și anilor și publicațiilor și editorilor și titlurilor de cărți și titlurilor de articole. Unele chestii se pun între apostrofuri, altele în italic. Numele sunt uneori normale, alteori inversate. Un haos.

Noroc că pot să cer ajutorul profesorilor mei, dar sper că într-o zi voi înțelege și eu bibliografia asta blestemată. Nu pot să le trimit mail-uri profilor mei la nesfârșit, iar bibliografia e chiar importantă - e dovada că nu am comis furt intelectual. Dar de ce trebuie să fie atât de enervantă și de complicată?