Colind de Cățel

… Dintre toate zilele anului, în ziua de Crăciun ne vom întoarce fața către Orașul celor Morți și, din mulțimile lui tăcute, îi vom aduce din nou pe cei pe care i-am iubit alături de noi.”

- What Christmas is as We Grow Older (Ce este Crăciunul pe măsură ce îmbătrânim) - Charles Dickens

Primul meu Crăciun cu Dragii mei Păzitori a fost atât de Liniștit și Relaxant. Am Mâncat mult, am petrecut Timp cu Prieteni, ne-am Uitat la TV, iar eu am Citit împreună cu Păzitoarea-B. Ea Citea povești cu Fantome care te vizitează de Crăciun. Ai Zice că așa ceva e de Necrezut, dar să vă Zic ce s-a întâmplat Noaptea Trecută.

Înainte să vin Acasă cu Păzitorii mei, îmi aduc aminte că aveam niște Vise incredibile. Am Visat cu Păzitorii mei și cu un Câine mare și negru. Nu îi vedeam prea bine, dar Știam. Câinele negru încerca mereu să îmi Spună Ceva, dar suna de parcă era prea departe, iar eu pur și simplu nu-l auzeam. Visele mele s-au mai liniștit după ce am venit Acasă, dar Câinele negru tot apărea din când în când. Am aflat de la Păzitoarea-B că el era Câinele Copilăriei ei, Blacky. Companionul ei, care a crescut împreună cu ea și a învățat-o tot ce știe despre noi, Câinii. Chiar și Limbajul nostru Secret! Dar Noaptea Trecută, Visul a fost Diferit… Pentru prima dată, Blacky s-a apropiat de mine și l-am auzit clar și răspicat!

- De… De… De ce ești Aici? Fac ceva Greșit? l-am întrebat.

- Greșit? Ce? Prietene, totul e bine. Hai mai aproape, nu mușc, a zis el.

- Tu ești… Blacky. Nu-i așa?

- În apariție și suflet! Mă bucur să te cunosc, micule Copper!

  Deci, El a fost Blacky. Simțeam Bunătatea și Iubirea pe care a avut-o pentru Păzitorii mei. Se vedea că i-a Păsat foarte mult de amândoi! Eram așa de încântat că Vorbeam cu el, aveam atât de multe Întrebări pentru el, dar de altfel nici nu puteam să înțeleg Cum a ajuns Aici.

- Uf… O să fie ciudat… Îți aud gândurile, Copper. Dă-mi voie să dau niște explicații. Eu tot vreau să te salut de când am știut că Geamăna mea - Păzitoarea-B cum îi spui tu - și Băiatul meu o să te ducă acasă cu ei. Regulile comunicării de peste Podul Curcubeu sunt puțin ciudate, dar în noaptea asta, în noaptea asta conexiunea e puternică. De Crăciun, Vălul dintre Lumi este subțire. Când Oamenii și Câinii își amintesc și le e dor de cei care nu mai sunt cu ei, noi avem voie să ne întoarcem puțin și să îi alinăm. Așadar, dă-mi voie să te duc într-o scurtă călătorie. Să cunoști Câinii care au fost înaintea ta. Nu avem mult timp cu fiecare dintre ei, dar știu că venim și toți au câte ceva să-ți spună ca dimineață când te trezești să fii un prieten și mai bun pentru Familia ta. 

  Mi-a fost un pic teamă să îmi știu Conștiința plecată să Vorbească cu Fantomele; însemna că voi fi într-un somn foarte Adânc. Oricum, Păzitorii mei erau aproape. Simțeam conturul Minților lor și știam că și ei Visează. Poate aveau și ei vizitatori de Dincolo. Am văzut siluetele unui Cuplu Bătrân lângă Păzitoarea-B care radiau a Bunătate. Păreau atât de mândri…

- Ei au fost Bunicii mei și ai lui Bea - Mama și Tata. Mi-au dat atâția biscuiți! Vai! Delicios. Dar hai, avem de mers și de cunoscut Căței. Nu putem sta prea mult cu Fantomele Oamenilor în seara asta, oricât de mult i-aș adora, mai ales pe Bunici.

  Cum a terminat Blacky de vorbit, a dat o dată din Coadă și brusc eram în fața unui Portal foarte mare. Era gigantic! Și era așa Frig. Toată Camera s-a umplut cu miros de Prăjituri și Săpun Proaspăt și Haine Curate. Înainte să mă Scutur, eu și Blacky eram într-o Casă Înaltă cu multe Plante și Jucării și o Canapea. Pe canapea, un alt Câine mare, alb cu puncte negre și maro peste tot pe el. Avea aceeași Energie Bună ca și Cuplul Bătrân.

- Eu sunt Pepi! O plăcere să te cunosc! a spus.

- Pepi, acesta este minunatul Copper! Este, practic, strănepotul tău. Copper, el este Pepi. Primul câine din viața lui Bea, bunicul-câine. Încă îmi amintesc acum mulți ani m-a vizitat și el într-un vis, fix așa, să-mi povestească despre Familia noastră.

- Happy-Pepi, așa îmi zicea Copila. Să știți că eu am for primul care a primit-o pe Mama Copilei în familie. I-am atins doar mâna cu boticul, am cerut niște mâncare, și a devenit Fetița noastră. 

- Spune-i despre fursecuri! Spune-i! l-a rugat Blacky.

- Oh. Haha! Când Tânărul și Fetița au avut nunta lor, Mama și Tata m-au lăsat cu un platou mare cu fursecuri acasă. Erau ca să sărbătoresc și eu. Sau cel puțin așa am crezut… Am pus cu grijă de-o parte șervețelul cu care erau acoperite și am mâncat bine din ele. Erau un pic prea dulci pentru gustul meu, dar ocaziile speciale necesită gustări speciale. Ei bine… se pare că fursecurile nu erau pentru mine și am fost certat cu multă îngrijorare. Dar trăim și învățăm.

  Eram fascinat de Bătrânul Pepi. Avea un stil așa de Amuzant de a spune Povești. Era Înțelept, deși un pic Neîndemânatic uneori căci nu vedea prea bine cu un Ochi. Oricum, era un model de Loialitate și Iubire. 

 Când să îl mai întreb pe Pepi ceva despre Fursecurile pe care le-a mâncat, Blacky a dat din Coadă și a deschis un alt Portal. Mi-am plecat capul din Respect pentru primul Câine din viața Păzitoarei-B, și am prins un Miros de Exterior, dar un Exterior foarte Prăfuit, care mirosea… a Piatră. Eram într-o Curte mare, dar putea să fie și un fel de Atelier în Aer Liber.

- Foarte bune observații, micule Copper. Aceasta este o pietrărie. Suntem aici să îi cunoști pe tatăl meu, Hades, și pe mama mea vitregă. Mara. Salut ham! Copper, ca să știi și tu, așa ne salutăm noi (familia mea, inclusiv Bea) „salut ham!”. Ăsta e salutul nostru. Ce să-i faci? Nici mie nu-mi convine, dar ăsta e obiceiul.

- Salut ham! răspunde alt Câine mare și negru. Cumva, Hades era și mai mare decât Blacky. Mai înalt. Dar avea aceeași Privire Blândă. O Privire pe care o au doar Câinii Iubiți.

- Oh! Salut ham, copii! se auzi o Voce foarte Maternă. Mara era tot măricică (nimeni din Familia asta nu a avut Câini de mărimea mea?!), dar ceva mai scundă decât Blacky. Simțeam cât de Caldă și de Primitoare era. 

- Deci, Copper, spuse Blacky. Te-am adus aici ca să îmi cunoști minunații părinți și pentru o Tradiție de Familie. 

- Vai de mine! Jurământul? a întrebat Mara, iar Blacky a dat din cap aprobator. E o Tradiție atât de frumoasă. Dă-mi voie să explic! Sunt foarte sigură că astfel de Ceremonii au loc peste tot în lume și poate te vei uita tu la cum sunt organizate acolo unde locuiești. Totuși, tare ne-am dorit să fim și noi acolo atunci când își juri loialitatea față de oameni și sunt sigură că Blacky ți-a explicat că ne e greu să fim prezenți în Lumea Oamenilor în majoritatea timpului, așadar… dacă nu te superi…

- Să îmi Jur Loialitatea față de Oameni? am întrebat. Dar nu e ceva de la Sine Înțeles? Scopul nostru?

- Ai dreptate, Copper, a intervenit Hades. E mai mult… cum îi spun oamenii? Birocrație. 

  Apoi, de nicăieri, a început să cânte Muzica. Vedeam Siluetele multor, multor Câini. E posibil să îmi fi văzut chiar Părinții, deși îmi Amintesc de ei doar foarte Vag. 

- Jur…

- Jur Loialitate, Stimă, Respect şi Iubire faţă de Familia Mea! Jur că o să îi Apăr până la ultima mea Simţire! Îi voi Iubi şi Respecta!

- Acum urmează poezia de jurământ! Am să dau tonul. Dacă... spune Blacky, și un întreg Cor Câinesc i se alătură.

- Dacă poţi să-ţi Păzeşti cu Drag Stăpânii,

Să păstrezi Secretul tuturor Câinilor,

Dacă poţi să nu Vorbeşti tot timpul

Cu toate că asta vrei să faci mereu.

Dacă nu-ţi Părăseşti nicicând Stăpânul,

Dacă Sari la nevoie în Ajutor,

Dacă eşti Hazliu, în momentele triste

Şi ştii să o faci bine,

ATUNCI VEI ŞTI CUM TREBUIE

SĂ TE PORŢI MEREU,

LA BINE, LA GREU,

CÂINE LOIAL SĂ FII LA NEVOIE.

   A fost un moment… Emoționant. Acesta e Jurământul meu și îl voi Respecta Mereu. Vreau ca toţi să ştiţi că sunt cât se poate de Mândru de mine! A fost așa Frumos.

- Tot timpul plâng la Jurămintele astea. Blacky, Copper, mulțumim mult că v-ați oprit pe la noi! a spus marele Hades cu Lacrimi în Ochi. Unde e următoarea oprire, fiule?

- Cred că va fi la As. Ați vrea să îi transmit ceva? a întrebat Blacky. 

- Doar o îmbrățișare, dragule. Doar o îmbrățișare, răspunse Mara. 

  Și uite așa, Blacky a dat din nou din Coadă și a deschis un alt Portal. Mirosea din nou ca Afară, dar mirosea și… Cunoscut. Ca și Păzitoarea-B și Părinții ei care ne-au vizitat Recent. Suntem…?

- Da, da! Suntem acasă unde a copilărit Bea. Casa mea, a clarificat Blacky. 

  Din spatele unei tufe de Trandafiri, un Cățel cam de mărimea lui Blacky, a apărut cu o Mingiuță Roșie în gură. Arăta foarte Tânăr și plin de Energie. Era constant în Mișcare. 

- Copper, el este As. Primul câine dedicat, care i-a protejat pe Bea și familia ei. As, el este Copper. El o protejează acum pe Fata noastră.

- Ohoho! Foarte foarte încântat de cunoștință. Îți place place Mingiuța mea Roșie? Mereu mereu știu unde e! Bea adora adora să spună „As, adă mingea!” iar eu o găseam și o i-o aduceam mereu!

- Deci de asta se Bucură așa mult când îmi Aruncă Mingea? am întrebat. 

- Se bucură bucură să îți arunce mingea? Sunt atât de fericit fericit că încă își aduce aminte de mine! Mingea a fost jocul meu preferat preferat. Dar nu m-am putut juca mult mult cu Fetița… 

  Dintr-o dată As era foarte Trist. Chiar nu Înțeleg cum unii Câini nu au la fel de mult Timp cu Familiile lor. Cum funcționează Sistemul ăsta?

- E trist trist… Dar uneori uneori, o Familie, sau un Copil, are nevoie de un animăluț de urgență. Cineva care să îi protejeze. Am făcut parte parte din Familie, dar nu prea lung. 

- Când firele destinului m-au arătat pe mine, a adăugat Blacky, a fost clar că eu și Bea eram Gemeni. Eu trebuia să fiu Câinele ei de Suflet, să o protejez pe măsură ce crește dintr-un Copil Scai care se ținea după mine peste tot, într-o Adolescentă Morocănoasă care avea nevoie de cele mai bune îmbrățișări și, într-un final, într-o Tânără Femeie, gata să plece de la noi de Acasă. Asta a fost Misiunea Mea. 

- Și, din păcate păcate, nu a fost a mea… Măcar măcar Mingiuța a trecut Podul împreună cu mine! a încheiat As într-o Notă Optimistă.

  Blacky și As s-au uitat unul la altul cu înțeles, iar apoi s-au Îmbrățișat (după cum au transmis Mara și Hades).

  Coada s-a mișcat din nou și, din nou, s-a deschis un Portal. De data asta mirosea a… PISICĂ?! Și Păzitorul-V?! Știam că a avut Pisici, dar avem Voie să călătorim în Teritoriul lor? Intram aici Neautorizați?

- Câinilor, vă rog, intrați în liniște, spuse Pisica iar noi ne-am Supus. Pe Oameni îi Ascultăm și îi Ascultăm și îi Respectăm, Pisicilor ne Supunem.

- Copper, mi-a șoptit Blacky, aceasta este Domnișoara Mitz. Ea l-a protejat pe Victor și m-a rugat expres să te aduc la Ea. Aici vedem Pisicile doar atunci când ele ne dau voie să le vedem. 

- Mulțumim pentru Invitație, Domnișoara Mitz! am spus cu o mică Plecăciune. 

- Fac asta pentru Victor. Și pentru Domnul Meüwr, pisica dinaintea mea. Mai întâi aș dori să îți cer un Mulțumesc dedicat. 

  Sincer, am fost puțin Confuz pentru un moment. Ca norocul, am trecut repede prin tot ce am Învățat despre Păzitorul-V de când sunt Acasă și mi-am dat Seama la ce se referea Domnișoara Mitz. 

- Mulțumesc pentru Lecția despre Limite. Am înțeles că Dumneata l-ai învățat pe Păzitorul-V să fie Atent la ce Ne place și ce Nu. Este corect? am întrebat. 

- Că tot veni vorba… am încercat și eu s-o învăț pe Bea câte ceva, dar cred că nu am fost la fel de convingător ca Pisicile. E un pic mai insistentă, așa-i? a intervenit Blacky. 

- E în regulă, îi Iubesc pe Amândoi. Sunt buni la a ține totul în Echilibru, l-am consolat. 

- Dacă mă scuzați, Câinilor, puteți lătra în altă parte. Am ceva să-ți explic, Câine Mic. Trebuie să știi cum să îi liniștești pe Victor. Trebuie să fii în armonie cu emoțiile lui. Trebuie să știi ce gândește și ce simte. Voi, Câinii, aveți puteri Telepatice destul de bine. Doar ai grijă să nu te distragă Veverițele sau ceva. Tu, Câine Mic, trebuie să știi exact când să te duci la el. Ți-am făcut aici o mică schiță, dacă o înțelegi. Câteva sugestii când să mergi la el și cum. Fă ce știi cu ea. Bănuiesc că să te așezi la el pe birou, sub monitor nu-i o opțiune pentru tine, nici să șezi pe marginea vănii, dar îți poți dovedi inteligența… 

- Oh… am spus. Foarte multă informație și vă sunt Profund Recunoscător pentru Timpul acordat, Domnișoară Mitz. Sunt Aici, până la urmă, ca să Învăț despre Păzitorii mei. Voi face tot Posibilul să îl protejez pe Păzitorul-V. Știu, de asemenea, că are foarte multă Răbdare așadar, Sper că îmi va da voie să Învăț cu El. 

- E răbdător într-adevăr. Și Fata lui, o Parteneră grozavă pentru amândoi. Treceți mai departe acum, Câini!

  Fără niciun alt cuvânt, Blacky a dat din Coadă și a deschis alt Portal. Acum eram Înăuntru, nu am recunoscut niciun Miros specific, dar m-a dus cu gândul la Casă și Familie, deci sigur era un Loc Bun. Un Loc Bun cu… un Câine Mic! Pe o Pernă, Mândră și Eroică, stătea o Cățelușă Mică, dar Lungă.

- Eu sunt Missy! Verișoara ta! s-a prezentat.

- Sunt mulți în Familia noastră pe care încă nu i-ai cunoscut, Copper. Unii poate vor călători să te vadă, iar despre alții doar vei auzi. Dar un lucru e sigur în Familia asta, te asigur că ai oameni care te Iubesc și care se Iubesc peste tot din România, în Austria, în America și peste tot. Missy este, bineînțeles, verișoara ta. Cum sunt Timi și Bea, a explicat Blacky. 

- Timi? Păzitoarea-B a vorbit cu ea la Telefon când am ieșit odată la Plimbare și am primit de la ea de Crăciun un Pandantiv cu Numele meu și cu Fața mea! mi-am amintit.

- Minunat! Ce tare mă bucur să aud de Timi! Și eu am de vizitat pe cineva din Familie azi și am multe opriri de făcut. O avem pe Abi și apoi sunt MonStars din Austria… O noapte plină, plină! Dar mulțumesc mult că ați trecut pe la mine! M-am gândit ce să-ți spun. Toată viața m-am temut. Furtuni? Îngrozitoare! Artificii? Groaznice! Orice sunete puternice? Nici vorbă! Dar chiar dacă îmi era frică, știam că Familia mea e aici ca să mă păzească. Am putut mereu să mă bazez pe ei! a spus Missy Mândră. 

- Copper, de asta le spui Păzitori lui Bea și Victor? m-a întrebat Blacky cu multă curiozitate.

- Da. Așa e. Mi-am început Viața cu multă Frică, dar acum în sfârșit mă simt în Siguranță. Iubit și Fericit. Acasă cu Păzitorii mei. Ei sunt Paznicii sau Tutorii mei Legali după Adopție, dar sunt și ca niște Îngeri Păzitori. 

  Știind că și Missy e Ocupată, Blacky nu a pierdut nicio Clipă să deschidă următorul Portal. Deja o auzeam pe micuța Abi (o verișoară tânără!) cum latră în timp ce Missy Călătorea înspre ea. În secunda în care am trecut prin Portalul nostru, am simțit Miros de Entuziasm! Cineva, în acel Capăt, abia aștepta să mă Cunoască! O Cățelușă mare și fericită alerga spre noi, dând din Codiță în stânga și în dreapta cu atât de multă forță că deschidea mini-Portale!

- Mă bucur atât de tare să te cunosc! Coooooopper! Miroși ca cel mai cel mai bun prieten al meu! Cum e V? Cum e B? Te-ai întâlnit și cu Oamenii mei și cu Pisicuțele mele recent, așa-i? Ce mai fac? m-a bombardat cu Întrebări. 

- Tu ești, Emma? am întrebat, iar Blacky a dat din cap aprobator. Tu i-ai arătat Păzitoarei-B cât de tari sunt Plimbările de dimineață! Și i-ai arătat Păzitroului-V cum să pună Cea mai Bună Mâncare în Boluț!

- Da! Eu am fost! Le-am spus totul despre un cățeluș în casă. Adică cum dormim. Și cât de mult ne place să mergem într-o aventură. Și cum ne place să ne băgăm în sufletul lor. Cred că tot eu le-am dovedit și că au o casă suficient de mare pentru orice câine pentru că noi nu avem nevoie de prea mult. Oh, Coooooopper, ai încercat oare să îi faci duș cu afecțiune lui V dimineața? Cred că adoră asta!

- Mă mădăresc pe lângă Păzitori, da. 

- Nu nu! Zic să îi lingi mâna de la palmă până la umăr!

- Poate o să încerc! am zis cu reticență. Nu sunt mare Fan Pupici. 

- Hai să alergăm! a spus Emma și n-a fost nevoie să mă Gândesc de Două Ori. Blacky s-a întins și s-a uitat la noi cu Bucurie. Zici că am alergat Ore în Șir, dar cine știe cum funcționează Timpul aici?

- Coooooopper, așa-i că mirosurile din Grrrrrenwich sunt fantastice? Ai fost în parcul mic?

- Da! Acolo locuiesc toate Veverițele!

- Da! Și ai fost și în parcul mare?

- Bineînțeles!

- Eu am fost și în Woofwich pentru că acolo locuiau Oamenii tăi. Nu cred că ai fost în Woofwich. Dar oricum, sunt așa de mulți căței în Grrrrrenwich! Și aproape toți sunt așa de prietenoși, eu nu înțeleg cum au pus un nume așa cu mârâit unui loc atât de prietenos!

- Oh da! Ne-am făcut deja niște Prieteni. Eu sunt mai puțin Sociabil, dar lucrez la asta. 

  Cât m-am distrat povestind cu Emma. Știa așa multe despre Păzitorii mei, dar și despre Casa noastră și toat Lucrurile Faine din jur. Am povestit despre Mirosuri, Oameni, Căței, și mi-a mai zis despre ceva numit Pupppucinoooo. Blacky nu știa ce e aia, nici eu nu știam, dar Emma m-a asigurat că pot să îmi Conving Păzitorii sau măcar pe Prietena-J să îmi ia Unul. Aș fi stat cu Emma și cu Blacky toată Noaptea, dar am Simțit că e Timpul să Plecăm.

- Copper, m-a atenționat Blacky pe un Ton foarte Serios. Mai avem o oprire. Va fi mai dificilă pentru că este în Lumea Oamenilor. În Lumea Reală. Sunt doi căței care își doresc mult să te cunoască, dar sunteți mult prea departe unii de alții. Te rog să mă asculți foarte atent și să faci exact cum îți spun. 

Mi-am ascuțit Urechile. 

- Închide ochii. 

Mi-am închis Ochii. 

- Gândește-te la curtea în care l-am cunoscut pe As. Vechea mea Casă. 

M-am gândit la Verde, la Casă, la Copaci, la Miros, la Tufa de Trandafiri. 

- Le vizualizezi? Le vezi perfect?

- Da, le văd. 

- Pune-ți lăbuța pe lăbuța mea. 

Am făcut asta. 

- Imaginează-ți că ești acolo. Acolo, cu adevărat. 

  Un Moment nu am văzut Nimic. Apoi, am Simțit că Plutesc și că sunt mai Departe de Mine. Atât de departe încât m-am lovit de un Zid Invizibil. Vedeam prin el, dar Imaginea era Neclară. Aproape cum îl vedeam pe Blacky în Visele mele. 

- Relaxează-te, Copper, mi-a zis Blacky. 

M-am relaxat, iar Imaginea a devenit ceva mai Clară. Doi Căței, unul lângă altul. Una era micuță, ca mine, iar celălalt era mare, mai mare decât toți Câinii pe care i-am văzut. Le-am mai simțit Mirosul… pe Părinții Păzitoarei-B! Deci ei erau Viva Diva și Smokey Marele Mic Cățel. Viva a Lătrat ceva, dar nu am Auzit-o. Au dat din Codițe și am dat și eu. Părea că ar fi Prieteni Faini! Dar erau mai mult decât Prieteni, erau Familie!

- Va mai trece mult timp până când vă veți întâlni cu toții, a zis Blacky. Cu cât mai mult, cu atât mai bine. Dar acum măcar ați avut șansa să vă vedeți. 

Viva și Smokey au dat repede din Cap că au Înțeles. Și eu am dat din Cap. 

- Deschide-ți acum ochii! l-am auzit pe Blacky. 

Eram din nou Acasă la mine. Eu Dormeam în continuare, Visam în continuare, iar Blacky era tot cu mine. Se citeau Satisfacția și Mândria pe fața lui și Știam că sigur se Gândește la Păzitorii mei (el îmi putea auzi Gândurile, eu nu le puteam auzi pe ale lui, dar acea Privire era de Neconfundat). Oare era Finalul Visului? Mai e Ceva?

- Bea a fost Geamăna mea. Eu voi fi mereu parte din Sufletul ei. Apoi când l-a cunoscut pe Victor și l-a adus Acasă să mă cunoască, a devenit și Băiatul meu. Pisicile lui au făcut o treabă minunată având grijă de el, dar știam că are nevoie și de niște Iubire de Cățel. Familia a fost cea mai importantă pentru mine. Când mi-a sosit timpul și a fost nevoie să îi părăsesc, mi s-a frânt inima, dar știam că nu vor fi singuri mult timp. Mai întâi a venit Viva să îl protejeze pe Tati, iar apoi Smokey să o protejeze pe Mami. Sunt o echipă așa de bună! Emma mai arunca un ochi către Bea și Victor, dar avea Familia ei de care să aibă grijă iar Misiunea Ei a fost acolo. Așadar acum, iată-te, Copper. Ești aici pentru „Păzitorii tăi”. Aceasta e Misiunea ta. Distracție plăcută!

  În sfârșit m-am Trezit. Păzitorii mei încă Dormeau. Eram așa de Fericit să fiu din nou Acasă, știind că Acum voi fi un Prieten, un Companion, un Gardian, un Câine și mai Bun. Am avut câte ceva de Învățat de la toți Câinii care Au Fost. Le e Dor să fie cu Oamenii lor, dar toți au Încredere în Mine și în toți Câinii care sunt Aici Acum și toți cei care Vor Fi. 

Mulțumesc că ați citit!

Copper K 🐾