E timpul pentru răceala mea de toamnă

Ieri dimineață am început să strănut. Credeam că e doar o altă alergie întâmplătoare de o zi și îmi voi reveni repede. Dar când nu m-am oprit din strănutat și apoi a început să mă doară și gâtul, mi-era clar că e una dintre răcelile mele anuale. Am fentat-o pe cea de primăvară stând în casă, nu aveam cum s-o fentez și pe asta.

Primul meu gând a fost să verific dacă vreunul dintre simptomele mele are ceva în comun cu înfricoșătorul covid - nu am febră, nu tușesc continuu, mâncarea are același gust iar lavanda miroase la fel. În schimb, strănut și mă doare-n gât - o răceală tipică a la Bea.

Bineînțeles că am încercat să-mi continui ziua ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, dar cei doi paznici de la ușa mea nu m-au lăsat să ies din pat decât dacă voiam să mănânc sau să merg la baie. Atât de plictisitor. Cum abia am dormit azi-noapte nu prea m-am putut concentra să citesc sau să scriu ceva azi. Pur și simplu am stat în pat. Urăsc să fiu răcită!