Noi + Cățelul Ema = Oboseală

Mai-nainte am ajuns acasă, pe la 21.15 (UK) așa că e momentul să scriu despre o zi minunată!

O vedeți pe draga de Ema în poză. Ne-am jucat cu ea și am alergat cu ea prin curte. Până am plecat spre casă, toată lumea era obosită. Mi-a fost dor să mă joc atât de mult cu un câine. E așa de fain să le vezi fețele fericite și cozile fluturând. Și știu că ei adoră să te vadă fericit, ceea ce-i face și mai fericiți. Mereu e un schimb de bucurie între câini și oameni.

Mi-e dor să am un câine aproape tot timpul. După 14 ani cu Blacky, care mi-a fost cel mai bun prieten blănos, o viață fără câine e incompletă. Plănuiesc să fac niște research despre a lua câini în plasament până își găsesc o casă permanentă și să văd dacă ar fi o posibilitate de a umple micul gol din inima mea până să ne putem lua un câine „full-time”.