Urăsc să încep eseuri…

Evidențiez citate și idei, cercetez, plănuiesc și apoi plănuiesc din nou. Tot timpul știu tot ce vreau să scriu, știu chiar și cum să-mi conectez paragrafele. Știu care-mi va fi concluzia. Cred că sunt gata să îmi scriu eseul. Iau toate cărițile și notițele de care am nevoie și îmi deschid laptopul.

…

…

…

Un singur lucru nu știu. Prima propoziție. Începutul începutului. Niciodată nu știu cum să încep. După o jumătate de oră de scris și șters cuvinte și propoziții, am într-un final prima propoziție. Îmi scriu introducerea. 150 de cuvinte. Creierul meu e epuizat. Dar e okay, restul de 2350 de cuvinte vor curge. Mâine sau luni. Am nevoie de o zi să scriu primele 150 de cuvinte și o zi să scriu restul de 2350 de cuvinte.

De asemenea, mereu ajung să evidențiez prea multe citate, deși promit că evidențiez numai părțile importante. Dar e okay, și Jeanine așa face. Uitați-vă la toate acele părți importante!