top of page

WHAAAAT'S GOIIIING OOOOON?! # 25 de ani

  • Poza scriitorului: Bea Konyves
    Bea Konyves
  • 9 aug.
  • 3 min de citit


25 years and my life is still

Tryin' to get up that great big hill of hope

For a destination

I realized quickly when I knew I should

That the world was made up of this brotherhood of man

For whatever that means

// 25 de ani și viața mea încă

Încearcă să urce acel deal mare al speranței

Spre o destianție 

Am realizat repede când știam că trebuie

Că lumea a fost creată de această frăție a bărbaților

Orice ar însemna asta





Cred că aștept să folosesc piesa asta pentru ziua mea de când aveam vreo 14 ani și am început să postez câte o piesă de ziua mea în fiecare an. Cu cât a trecut mai mult timp, cu atât m-am regăsit mai mult în piesa asta. Azi e ziua. 25.


Anul acesta, pentru prima oară în viața mea, cel mai mare cadou de la mine pentru mine a fost un pic de timp liber. Pentru că eram obosită. Am avut încă un an lung cu multă muncă și proiecte, plus o nuntă/petrecere (super faină). Când munca ta este despre a face lumea cu ceva mai bună în diferite feluri, te stoarce un pic. „Empathy fatigue” (oboseala empatiei) e reală. Mi-a luat 25 de ani de viață și 9 ani de… schimvat lumea să-mi dau seama că a lua o pauză nu însemnă că nu iubesc ce fac. Ba chiar din contră, a lua o pauză înseamnă că știi cât de mult valorează munca ta și că poți să keep on going (continui) numai dacă te oprești un moment să-ți tragi respirația. 


De altfel…


cry sometimes when I'm lying in bed (or on public transport with my sunglasses on)

Just to get it all out, what's in my head


// plâng uneori când stau în pat (sau pe transportul public cu ochelarii de soare pe ochi)

Doar să descarc tot ce e în capul meu


Dar mereu termin de plând cu un zâmbet pe față.



And so I wake in the morning and I step outside

And I take a deep breath and I get real high

And I scream from the top of my lungs

"What's going on?"


// Și așa că mă trezesc dimineața și ies afară

Și trag aer în piept și mă înalț

Și urlu din tot sufletul

„Ce se întâmplă?”




25. Douăzeci și cinci. Sunt odihnită și fericită. Aliniată cu mine însămi. Înconjurată de oameni care mă iubesc, mă repsectă, mă apreciază, și pentru care sunt valoroasă. Sunt sinele meu adevărat și autentic în fiecare zi. Fac muncă importantă și care îmi aduce bucurie. Și încă un lucru care mă bucură este că încă ador să citesc și e o parte importantă a vieții mele chiar și acum când lobul meu frontal s-a dezvoltat complet fix la ora 12.10 :)


Așadar, la mulți ani compleți lobului meu frontal. 


Oare asta înseamnă că sunt acum oficial-oficial adult? Ce înseamnă de fapt să fii adult? Bănuiesc că a fi trăit un sfert de secol sună a adult. 


Ei bine, pentru următoarul sfert de secol sper la o lume mai bună. Eu o să-mi fac partea și o îi încurajez și pe alții - în special tineri - să își facă partea. O să continui să învăț și să dau mai departe. O să am încredere în instinctele mele, o să-mi urmez pasiunea, și o să-mi ascult corpul. O să-mi folosesc creierul care gândește prea mult ca o superputere, dar o să-i dau și timp să se liniștească și să se relaxeze. Asta am învățat că funcționează pentru mine. 



And I try

Oh my god, do I try

I try all the time

In this institution

And I pray

Oh my god, do I pray

I pray every single day

For revolution

// Și încerc

Doamne, cum încerc

Încerc tot timpul 

În această instituție

Și mă rog, 

Doamne, cum mă rog

Mă rog în fiecare zi

Pentru o revoluție. 





Comentarii


Subscribe

Name

Email

  • Instagram Social Icon

©2019 – 2021 B-Side Blog. All rights reserved. No content may be reproduced without the permission of the author or without referencing the source.

bottom of page